Casa Poema

Casa Poema

În mijlocul copacilor, ascunsă parțial de voioase plante, care mai de care în căutare de soare. CASA POEMA este pregătită cu grijă pentru a fi atât captivantă cât și primitoare, nefiind locuită și așteptând să fie aleasă drept Acasă, oferind un spațiu cu o bună funcționalitate și un mediu stilistic nuanțat artistic.

Amenajarea a fost concepută cu scopul de a fi potrivită pentru viitorii beneficiari. Indiferent de preferințele lor estetice, aceasta să fie adaptabilă noilor cerințe, prin posibilitatea schimbării accentelor de culoare și mici modificări în amenajare, iar astfel să-i fie întregită personalitatea.

Stilul adoptat de echipa de arhitecți a fost cel minimalist, potrivit în acest context. În care atmosfera impunătoare este încălzită de culoarea lemnului, primind mici detalii desprinse parcă dintr-o piesă de teatru – tablourile și obiectele de decor aproape scenografice, care dăruiesc necesarul de personalitate.

Stil minimalism

Într-un stil minimalist realizată, dinamismul nu este la nivelul numărului de piese de mobilier ci contrastul minunat dintre materiale grele și ușoare, neutre sau extrem de vioaie prin nuanța lor.

Draperiile lungi, care creează imaginea unei încăperi înalte și spațioase, par voalate și libere datorită materialului, dar temperate și aduse la rolul de elemente de decor prin nuanța pământie, sporind frumusețea parchetului, atipic dispus, în coadă de rândunică, luminos și aproape plutitor.

Fiind un open-space, funcționalitățile se evidențiază prin culori (înrămarea zonei de relaxare într-un MDF verde smarald), materiale aparte, sticla sablată sau marmura ( prezentă în zona de socializare – măsuța de cafea, respectiv măsuța din zona de bibliotecă, destinată cititorului pasionat, prins de ceaiuri și povești) sau diferențele de nivel ale plafonului.

Amenajare bucătărie

Căutând să fie ușor de personalizat de viitorii proprietari, bucătăria păstrează nuanțe neutre de gri și bej, mutând atenția pe diferența de stil a mobilierului, o curioasă și interesantă opoziție devenită armonie, anume clasic-modern, greu-ușor, impunător-timid.

Pe lângă acest tip de dialog, materialele intră în scenă aducând materiale greoaie și materiale semi-opace, ocupând spațiul sau eliberându-l, impunând sau timid așezându-se printre toate celelalte obiecte.

Tabloul este și aici un spectator, parcă privind încăperea și punând-o în mișcare prin liniile curbe, mereu fluide, de fiecare dată trezind creativitatea privitorului.

Cu o mare grijă la aspectul spațiului, care ar riscat să se limiteze la o mică zonă de trecere dacă mobilierul ar fi fost proporțional mai mare sau mai numeric în piese, s-a optat pentru dulapurile suspendate care nu dau senzația de greu datorită nuanței de lemn, care face distincția între cea de-a doua zonă de depozitare pe care este așezată.

Mobilierul, impunându-se prin dimensiuni, amenajare și culoare, găsește echilibrul în materiale care par fragile, sticla sablată cu rol de panou și corpul de iluminat care îmbogățește vizual și poetic prin delicatețea liniilor și a transparenței sale.